Great! Multumesc pentru ca mi-ai adus aminte de Nichita,uitasem cit e de minunat (si doar am numit-o pe Dora dupa iubita lui). I-mi plac foarte mult citadinele in pastel,barcile in ceata(cum faci,diluezi pina la gradul dorit de estompare?). Florile iti plac atit de mult ca pina si bucatele pe care le prepari.... Cit despre "monstrul la masa de scris": se vede ca te temi sa te apropii,te simt pasind tiptil,furind un colt din frumoasa lui fata dar asa de crispata ca te trec fiori de groaza,nu? Este "poza" cu care incearca sa te impresioneze sau are acea disperare a scriitorului in fata paginii goale? Oricum,nu pot decit sa-i admir trasaturile si,cum a zis Shakespeare:"Frumusetea imblinzeste orice furie".
Nu, nu, nu e deloc un "monstru"... nici macar la masa de scris :)) E mai curand "le petit prince" intr-o lume plina de minuni... (iar cartea e deja sub tipar, dupa o munca de 2 ani) Si cred ca mai curand eu incerc un fel de disperare in fata unui subiect care nu se lasa fotografiat cum mi-ar placea, nu ma lasa sa-l "vad"... Nichita Stanescu ramane foarte inspirational si pentru mine (si nu lipseste nici din biblioteca noastra de aici!) pe curand :)
.jpg)
Great! Multumesc pentru ca mi-ai adus aminte de Nichita,uitasem cit e de minunat (si doar am numit-o pe Dora dupa iubita lui). I-mi plac foarte mult citadinele in pastel,barcile in ceata(cum faci,diluezi pina la gradul dorit de estompare?).
RăspundețiȘtergereFlorile iti plac atit de mult ca pina si bucatele pe care le prepari....
Cit despre "monstrul la masa de scris": se vede ca te temi sa te apropii,te simt pasind tiptil,furind un colt din frumoasa lui fata dar asa de crispata ca te trec fiori de groaza,nu? Este "poza"
cu care incearca sa te impresioneze sau are acea disperare a scriitorului in fata paginii goale?
Oricum,nu pot decit sa-i admir trasaturile si,cum a zis Shakespeare:"Frumusetea imblinzeste orice furie".
Nu, nu, nu e deloc un "monstru"... nici macar la masa de scris :)) E mai curand "le petit prince" intr-o lume plina de minuni... (iar cartea e deja sub tipar, dupa o munca de 2 ani)
RăspundețiȘtergereSi cred ca mai curand eu incerc un fel de disperare in fata unui subiect care nu se lasa fotografiat cum mi-ar placea, nu ma lasa sa-l "vad"...
Nichita Stanescu ramane foarte inspirational si pentru mine (si nu lipseste nici din biblioteca noastra de aici!)
pe curand :)